Să fii mereu puternic, să nu refuzi pe nimeni și să încerci în fiecare zi să faci mai mult. Sunt așteptări care, în timp, ne pot costa sănătatea emoțională. Psihologa Cristina Balan avertizează că perfecționismul, presiunea de a face față tuturor responsabilităților și incapacitatea de a spune „nu” pot duce la epuizare.
Expresia „Când nu mai poți, mai poți un pic”, folosită adesea pentru a încuraja oamenii să nu renunțe, poate deveni dăunătoare atunci când este transformată într-o regulă de viață. Potrivit psihologei, problema apare atunci când ignorăm semnalele de oboseală și continuăm să ne asumăm responsabilități, chiar dacă nu mai avem energie.
„Sunt de acord că mai poți, dar întrebarea mea de fiecare dată este: dar mai trebuie? Tu ai nevoie de asta să mai poți încă puțin? Sigur mai poți? Dar mai vrei?”, a declarat Cristina Balan în cadrul emisiunii „Psihologul meu”, de la TV8.
Specialista explică faptul că rețelele sociale contribuie la această presiune. Văzând permanent realizările altora, oamenii își stabilesc obiective tot mai mari și ajung să considere că ceea ce fac nu este niciodată suficient. În același timp, mulți încearcă să pară puternici și independenți, chiar și atunci când au nevoie de sprijin.
„Ne-am dezvățat în a cere ajutor, ne-am dezvățat în a trăi în comunitate și înconjurați de alți oameni, ne costă foarte scump, emoțional vorbind, să păstrăm niște aparențe de oameni puternici, independenți și autosuficienți”, spune psihologa.
Perfecționismul nu ne lasă să ne odihnim
O altă cauză a suprasolicitării este dorința permanentă de a face lucrurile cât mai bine. Potrivit Cristinei Balan, perfecționiștii găsesc mereu ceva de îmbunătățit și rareori sunt mulțumiți de propriile realizări. Astfel, în loc să se bucure de ceea ce au făcut, își stabilesc imediat alte sarcini.
„Perfecționismul nu ne permite să ne odihnim, orice înseamnă a fi perfecționist, a dori întotdeauna să faci lucrurile mai bine decât le-ai făcut. Un lucru perfect, noi înțelegem că practic nu există și atunci senzația asta de nemulțumire, de încă nu e suficient de bine, de trebuie să mai fac încă ceva, să mai cunosc, să mai aflu, să mai devin, sigur că ne epuizează”, a menționat specialista.
Această nemulțumire constantă îi poate împiedica pe oameni să ia pauze și să accepte că nu trebuie să fie în fiecare zi mai productivi decât în cea precedentă.
De ce este important să învățăm să spunem „nu”
Psihologa atrage atenția și asupra dificultății de a refuza solicitările celor din jur. Unele persoane acceptă responsabilități suplimentare pentru a nu-i dezamăgi pe ceilalți, chiar dacă acest lucru le afectează propria stare emoțională.
„Ne epuizează foarte mult incapacitatea de a spune nu sau de a ne apăra granițele când ceilalți tot vin și vin și vin peste noi și noi tot acceptăm chiar dacă asta ne deranjează, ne obosește, ne consumă resursele, dar nu pot spune nu”, a explicat Cristina Balan.
Potrivit acesteia, capacitatea de a stabili limite personale se formează încă din copilărie, iar cei care nu au învățat să refuze pot întâmpina dificultăți și la maturitate. În timp, ignorarea propriilor nevoi și încercarea permanentă de a răspunde așteptărilor celorlalți pot crea o ruptură între imaginea pe care o afișăm și felul în care ne simțim cu adevărat.
