În fiecare zi, pornește la drum cu geanta plină și cu o listă de adrese pe care le știe aproape pe de rost. Există oameni care o așteaptă pentru a primi pensia, o scrisoare sau un colet, dar și pentru câteva minute de vorbă. De 21 de ani, Angela Cebotari este poștăriță în Criuleni. În tot acest timp a ajuns să cunoască nu doar casele, ci și oamenii din ele. Astăzi, de Ziua Poștei, vă prezentăm povestea unui om care a devenit parte din viața comunității.
Așa începe fiecare zi a Angelei Cebotari, poștărița din Criuleni. A ales această meserie la îndemnul mamei sale:
„Mama, Dumnezeu să o ierte mi-a zis, du-te dragul mamei, o să-mi aduci și pensia acasă, și o să te înveți. Deodată îmi era greu, chiar plângeam. «Doamne, dar ce să fac cu scrisoarea aceasta, dar ea trebuie înmânată azi, dar unde să mă duc?» Un an, doi, trei și după «mâncam răsărită», deja cu ochii închiși puteam să duc.”
Ziua ei de muncă începe înainte ca mulți dintre cei pe care îi vizitează să se trezească. Uneori, revine la aceleași adrese pentru a-i ajuta pe oameni să-și achite plățile:
„La ora 6:00 se începe lucrul dimineața, când sunt facturile, după ce terminăm facturile, s-a terminat pensia, 2 zile mai răsuflăm, iaca atunci noi ne răsuflăm, ultimele 2 zile ale lunii, fiindcă după ce repartizăm facturile se-ncepe: Dar se poate să-ți dau facturile să le achiți? Le aduc iar înapoi la poștă i le achit, iar i le duc înapoi achitate, adică eu iarăși încep lucrul acesta. Ei, dar mă rog, fac bine.”
Drumurile zilnice au făcut-o să-și construiască o relație strânsă cu oamenii:
„M-am gândit de vreo 2 ori să las, că și picioarele acestea, încălțămintea ruptă, dar după știți ca educatoarea, nu pot să-mi las copiii. Că pentru mine pensionarii sunt ca copiii. Am pensionari care tot greu de picioare, mă sună: Totuna vii în deal, treci pe la farmacie și cumpără, adică ei au încredere în mine că eu o să cumpăr pastile.”
Oamenii pe care îi întâlnește zilnic au ajuns să o privească nu doar ca pe o poștăriță, ci ca pe un om apropiat.
„Dacă vrea cineva să afle ceva din Criuleni, poștărița noastră totul știe.”
„Îi doresc să fie în continuare cea mai bună poștăriță din raionul nostru.”
„Noi trebuie să fim uniți cu toții, limbă comună să avem, ce vreau să vă spun este că, căldura oamenilor este sufletul poștașului”, spune poștărița Angela Cebotari.
Povești precum cea a Angelei Cebotari arată că meseria de poștaș este susținută astăzi mai mult de vocație și devotament. Reprezentanții Poștei Moldovei spun că menținerea oamenilor în aceste funcții rămâne o provocare.
„Mai sunt tineri care optează pentru această profesie. Această profesie are un viitor, dar nu în formula clasică cu care noi suntem deprinși să vedem un poștaș. Postașul va trebui să se modernizeze, să corespundă cerințelor clientului. Mai degrabă, poștașul este un viitor curier. Avem doar 16 unități vacante de poștași, ceea ce constituie 1,3% din totalul unităților de poștași”, a declarat administratoarea Poștei Moldovei, Violeta Cojocaru.
De la modernizarea meseriei, schimbările se produc treptat și în serviciile poștale. Scrisorile clasice pierd teren, în timp ce coletele și comenzile online devin tot mai numeroase. Potrivit Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații, anul trecut, în Republica Moldova au fost expediate aproximativ 450 de mii de scrisori, față de 347 de mii în 2024.
