Un moldovean a demonstrat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) că nu a condus în stare de ebrietate, deși testul alcoolscopic a arătat contrariul. CEDO a acordat reclamantului 3600 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 800 de euro cheltuieli de judecată.
Potrivit Juriștii pentru Drepturile Omului, în 3 septembrie 2015, bărbatul, care era conducător auto la o organizație de stat, a fost oprit în trafic de către poliția rutieră care i-a cerut să treacă testul alcoolscopic. Conform rezultatelor testului, care s-a bazat pe analiza aerului expirat, solicitantul ar fi condus sub influența alcoolului. Reclamantul nu a fost de acord cu rezultatele testului și a cerut să fie însoțit la un spital pentru a da un test de sânge. Cu toate acestea, ofițerii de poliție au refuzat să-l însoțească, invocând că au o chemare urgentă. În procesul-verbal întocmit de poliție, în locul rezervat semnăturii reclamantului care să confirme că i-au fost comunicate rezultatele testului alcoolscopic, reclamantul a scris cu propria mână că nu este de acord („nu sunt de acord”). În locul rezervat pentru obiecțiile persoanelor testate, un ofițer de poliție a scris că reclamantul nu a avut nici o obiecție. Dosarul a fost remis instanței de judecată.
Imediat după incident, reclamantul a mers la un spital, unde a fost supus unui test de sânge la ora 08:58. Rezultatele testului de sânge au confirmat că dânsul nu a consumat băuturi alcoolice.
În 18 noiembrie 2015, Judecătoria Rîșcani l-a găsit vinovat pe reclamant de conducere sub influența alcoolului și l-a amendat cu 3,000 de lei moldovenești (echivalentul a circa 150 euro (EUR)), cu suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de doi ani.
Pe parcursul procedurii reclamantul a susținut că nu a fost de acord cu rezultatul testului alcoolscopic. El a subliniat că, potrivit legii, polițiștii sunt obligați să însoțească la spital o persoană care nu este de acord cu rezultatele testului alcoolscopic din teren, pentru a confirma sau infirma rezultatele respective în termen de două ore de la momentul în care acesta a fost testat.
Reclamantul a susținut că a indicat în mod expres în procesul-verbal că nu este de acord cu rezultatele testului alcoolscopic din teren. El a subliniat, de asemenea, că a cerut să fie însoțit de un ofițer de poliție la cel mai apropiat spital pentru prelevarea unui test de sânge, dar fără niciun rezultat. Apoi, reclamantul nu a avut o altă alternativă decât să meargă singur la un spital în termenul de două ore prevăzut de legislație, unde testul de sânge a confirmat faptul că nu a consumat băuturi alcoolice.
În luarea hotărârii, instanța s-a bazat doar pe rezultatele testului din teren, declarând ca inadmisibile rezultatele testului de sânge. În acest sens, instanța a motivat că, deoarece reclamantul nu a fost însoțit la spital de către un ofițer de poliție, rezultatele testului de sânge nu pot fi admis ca probă. În plus, reclamantul nu a putut dovedit că ofițerii de poliție au refuzat să-l însoțească la spital.
Reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii și și-a reiterat poziția. El a subliniat că, potrivit legii, în cazul dezacordul cu rezultatele testului, poliția a avut obligația expresă de a-l însoți la spital.
La data de 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului, invocând aceleași motive ca și prima instanță. În plus, Curtea de Apel a constatat că reclamantul nu a făcut nicio obiecție în secțiunea procesului-verbal rezervat obiecțiilor. Instanța nu a făcut nici o referire la faptul că reclamantul și-a exprimat în scris dezacordul său într-un alt loc al procesului-verbal.
În fața Curții reclamantul s-a plâns că procedura penală împotriva sa a fost contrară prevederilor Articolului 6 din Convenție, dreptul la un proces echitabil, deoarece el a fost plasat într-o poziție în care era imposibil de a obține proba relevantă, contrar principiului legalității și egalității armelor.
Curtea a notat, în primul rând că reclamantul a scris cuvintele “Nu sunt de acord” pe toate documentele întocmite de poliție. Ea a notat că potrivit punctului 6 (e) din Hotărârea nr. 296 aceasta în sine ar servi motiv suficient pentru a fi însoțit la spital de către un ofițer de poliție. În al doilea rând, un reprezentant al poliției, care era prezent la audierea cauzei în instanța de fond nu a contestat alegația reclamantului că el a cerut să fie însoțit la un spital și că ofițerul de poliție respectiv a refuzat să-l însoțească, deoarece avea de realizat altă chestiune urgentă. În asemenea circumstanțe, Curtea nu a găsit motiv să pună sub îndoială faptul că reclamantul a cerut să fie însoțit pentru un test biologic, însă fără succes. Faptul că reclamantul nu a cerut în scris acest lucru, în ochii Curții, este lipsit de importanță deoarece Guvernul nu a indicat nici o prevedere legală sau practică impunând forma scrisă a unei atare solicitări. La acest capitol, Curtea a dorit să accentueze că conduita reclamantului, care s-a grăbit la spital pentru a verifica alcoolemia în sânge, vorbește în favoarea credibilității și intenția sa veritabilă exprimată în nota “Nu sunt de acord” introdusă în documentele respective.
Dincolo de aceasta, Curtea a notat că instanțele naționale au refuzat să accepte în calitate de dovezi rezultatele testului biologic exact deoarece acesta a fost efectuat în lipsa unui ofițer de poliție, așa cum prevedea legea. În aceste circumstanțe, ea a considerat că refuzând să-l însoțească pe reclamant l-a spital și să accepte rezultatele testului biologic a reclamantului, autoritățile naționale au făcut imposibil pentru acesta să se apere împotriva acuzației de conducere în stare de ebrietate. Aceasta a subminat exigențele unui proces echitabil și egalitatea armelor, contrar exigențelor Articolului 6 §§ 1 și 3 (b) din Convenție.
Corespunzător a avut loc violare acestor prevederi.
Curtea a acordat reclamantului suma de 3,600 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 800 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
