Au plecat de acasă cu doar câteva lucruri în valiză, dar cu speranța că vor reveni în curând. Dar au trecut deja 100 de zile de la începutul războiului, iar unii refugiați, care s-au adăpostit în țara noastră spun că au uitat ce înseamnă să se plimbe pe ulițele din satul natal. S-au cazat în centrele special amenjate din Chișinău și încearcă să-și refaca viața așa cum pot. Unii s-au angajat la muncă, și-au făcut prieteni și chiar au învățat câteva cuvinte în limba română.
Cele câteva cuvinte Eroslava și Iana le-au învățat în cele două luni de când se află în Moldova. Fetele s-au întâlnit în centrul de la Patria Lukoil, iar după câteva ore de joacă se considerau deja cele mai bune prietene. Acum acestea petrec toată ziua împreună, mănâncă, se joacă și uneori fac chiar și petreceri seara:
„- Noi ne-am cunoscut aici și suntem cele mai bune prietene. Uitați-vă câte jucării avem noi aici”.
„- Aici sunt jucării, aici vom dormi și vom face petrecere în seara asta”.
Iana a venit în Moldova împreună cu mama sa și cu cei doi frățiori atunci când a început războiul, iar de mai bine de o lună deja trăiesc în centrul de la Patria Lukoil. Femeia spune că nu s-a gândit nicio clipă că vor pleca pentru o perioadă atât de lungă:
„- V-ați gândit că așa mult va dura războiul?
- În nici într-un caz. Am luat valiza și cei 3 copii. Am venit cu haine de iarnă, apoi ne-au adus și de vară. Aici foarte mult ne ajută”.
Pe Diana am surprins-o în timp ce-și făcea notițe pentru orele de la facultate. Tânăra ne-a spus că este studentă la medicină în Odesa, dar acum de când a început războiul, face orele online:
„- Eu termin cursul trei la medicină, iar acum îmi fac temele la medicină”.
Emoționată Diana ne-a spus că în cele aproape 3 luni de când este aici șia făcut mulți prieteni, majoritatea însă erau tot din Ucraina și au plecat toți în țări străine:
„- Fetele și băieții erau de vârsta mea și ne-am împrietenit. A fost greu să mă despart de ei pentru că mulți au plecta în Franța, Irlanda, Israel”.
Doamna Evdochia trăiește în centrul de la Patria Lukoil împreună cu fiul de 16 ani și soțul său, invalid de gradul 2. Femeia povestește că în cele două luni de când sunt în centru au reușit să-și amenajeze un mic colțișor în care să simtă confortabil, iar fiul lor a reușit să se agajeze și la muncă. Părinții femeii erau din Republica Moldova, iar faptul că înțeleg și vorbesc puțin limba română e un mare plus, spune femeia.
Oamenii speră însă că războiul se va termina cât mai curând și vor putea pleca acasă. În centrul pentru refugiați de la Patria Lukoil sunt acum 79 de oameni.
