Deși pe hârtie, accesul copiilor cu dizabilități la educație este garantat, realitățile demonstrează o mulțime de lacune. Lipsa specialiștilor care să-i ajute pe copii este una dintre cele mai acute probleme, spun reprezentanții oficiului Avocatul Poporului. Și contribuția statului cu pensii ce ajung la 1700 de lei este insuficientă pentru că terapiile sunt scumpe. Astfel, cea mai mare povară pentru integrarea lor în grădinițe ori școli este lăsată, pe umerii părinților. Vă povestim, în reportajul ce urmează, istoria lui Traian, un băiețel de cinci ani, diagnosticat cu autism, care datorită muncii enorme depusă de părinții lui, poate acum să frecventeze o grădiniță tipică. În cazul său, a avut noroc și de educatori, care l-au acceptat și îl ajută. Urmăriți un reportaj din campania „Înțelegem legea”, realizată de TV8, în cadrul programului „Accesul la Justiție în Moldova”.
Ca să învețe aceste versuri, Traian a avut nevoie de câte 10 minute, timp de trei zile. Are o memorie bună, îl laudă mama lui. Pe când avea 2 ani, copilul a fost diagnosticat cu autism. Iar de atunci, adică de trei ani și jumătate, își petrece copilăria printre terapii și vizite regulate la diverși specialiști. E un program încărcat pentru copil, dar este destul de greu și pentru părinți – rămași singuri în fața unei astfel de provocări.
„De la început de cale a fost foarte greu. Știți, când unui părinte i se spune că ceva nu este bine, trebuie să cauți un terapeut bun, un specialist bun. N-are cine să te ghideze. Tu parcă ești aruncat într-o mare.”
„Doar prin cunoscuți poți afla unde este, unde pot să merg. Și rândurile astea sunt extraordinar de mari.”
„Eu în 2019 m-am pus în rând și până în ziua de azi nimeni nu m-a sunat. Bine, eu am mai revenit de câteva ori și mi-au spus: „Noi o să vă sunăm, răbdați, așteptați.”
Tatiana primește, din partea statului, o pensie de 1700 lei. Acest lucru este foarte puțin pentru a-i oferi copilului toate activitățile de care are nevoie ca să-și dezvolte abilitățile, spune femeia.
„Să vă spun, o lecție de terapie, 45 minute costă 280 lei. Două ore per zi iese aproape 500 lei, de 6 ori pe săptămână. Anterior am mai avut și logopedul care costa 200 lei, kinetoterapia care costă 4000 de lei pe lună (musca), am renunțat la toate celelalte, fiindcă am considerat că terapiile sunt cele mai importante la momentul de față.”
Un ajutor în dezvoltarea lui Traian este și grădinița de stat pe care o frecventează. Deși la început s-au confruntat cu unele critici din partea părinților, administrația și educatorii au încurajat-o să nu renunțe.
„Am fost abordată de o mămică, mi s-a spus, doamnă, eu te înțeleg, nu te supăra, dar copilul tău îi încurcă copilului meu.”
„Să vă spun sincer, atunci... off...”
„Oare nu aș fi vrut și eu să am un copil exact ca copilul tău și atunci când vin la grădiniță să fugă și el la mine în brațe, să-mi zică: „Mami, mie azi mi-a fost dor de tine.”
Își dorește mult să-l vadă pe Traian și la o școală tipică. Este gata să-i achite și un însoțitor, pentru că, zice femeia, Republica Moldova nu este pregătită să ofere asistență necesară elevilor cu nevoi speciale, dar, zi și noapte o tot chinuie o întrebare...
„După 18 ani ce facem cu ei? Îi închidem în casă...?”
După ce ating majoratul, persoanele cu tulburare de spectru autist continuă să fie în grija părinților, spun specialiștii de la Oficiul Avocatul Poporului.
„ După 18 ani, iarăși rămâne povara mare pe părinți, deoarece ei trebuie să acorde suportul sub toate formele - și emoțional, și material, și educațional, și psihologic chiar. Sărmanii părinți trebuie să fie și medici, și profesori, și psihologi.”
Din numărul total de copii cu dizabilități, foarte puțini își continuă studiile, iar încadrarea lor în câmpul muncii este anevoioasă și problematică.
„Ne dăm bine seama că un copil cu dizabilități, (musca) fie chiar și un adult cu dizabilități necesită alte cheltuieli, comparativ cu persoanele sănătoase. Atunci, personal mă mir cum până în prezent statul nu a înțeles că este necesar de a stabili o formulă clară (musca) pentru copiii cu dizabilități.”
Deși incluziunea copiilor cu nevoi speciale în procesul educațional este susțină de către autoritățile din domeniul educației, fiind o politică ce se regăsește în programele de stat, implementarea în practică este destul de grea. Problemele sunt multe, iar majoritatea continuă să rămână doar la nivel de analiză și discuție, ne-a mai spus Tamara Tentiuc. Cea mai acută este lipsa pedagogilor de sprijin pentru această categorie de copii, a mai adăugat șefa Direcția Drepturile Copilului. Altceva spune directoarea Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică. Virgina Rusnac afirmă că prioritatea Ministerului Educației este să asigure tuturor copiilor dreptul la educație.
„Au fost dezvoltate la nivel de țară 35 de servicii de asistență psihopedagogică care conjugă echipe multidisciplinare, care cuprinde psihologi, logopezi, psihopedagogi care, la nivel local trebuie să asigure evaluarea și suportul în incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale.”
Pentru asigurarea incluziunii copiilor au fost dezvoltate servicii atât în cadrul școlilor, cât și grădinițe, spune directoarea centrului. Virginia Rusnac dă asigurări că sunt organizate sesiuni de întâlniri și cu părinții copiilor, încurajândui să solicite serviciile psihopedagogice raionale și municipale, în cazul în care au nevoie de ajutor.
„Ca politicile să se implementeze este nevoie de foarte multă colaborare și lucru în echipă, ceea ce facem zi de zi.”
„În situațiile în care nu sunt suficient de pozitive, problematice, este atunci când nu avem această conlucrare între managementul instituției, între cadrele didactice, între autoritatea publică și părinți.”
Potrivit datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, anul trecut, în Republica Moldova, sub supravegherea specialiștilor erau 871 persoane diagnosticate cu autism infantil.
