Au trecut 30 de ani de la declanșarea conflictului armat de pe Nistru, pe 2 martie 1992. Războiul în care cel puțin 300 de militari și-au pierdut viața, iar alții 370 au fost răniți, rămânând cu diferite grade de dizabilitate. Pentru a-i comemora pe cei care și-au jertift viața pe câmpul de luptă, zeci de veterani de război, oficiali, dar și simpli cetățeni au venit, astăzi, să depună flori la monumentul „Maica Îndurerată” din Capitală.
Ceremonia de comemorare a eroilor căzuți în războiul de pe Nistru a avut loc la monumentul „Maica Îndurerată” din capitală. La eveniment au participat zeci de oameni, printre care oficiali, militari și veterani de război. Președinta Maia Sandu a ținut un discurs în fața celor adunați și a accentuat importanța păcii în aceste vremuri incerte.
„Este greu de crezut că, astăzi, peste 30 de la războiul la Nistru, tunurile răsună din nou în apropierea noastră. De această dată, în țara vecină, în Ucraina. Moldova cheamă la încetarea focului din prima secundă a acestui conflict. Noi știm: pacea este cel mai de preț lucru.”
Totodată, președinta a adăugat că anul 2022 este declarat Anul Recunoștinței față de veteranii de război, participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova. Toți veteranii, văduvele de război și părinții celor căzuți în luptă vor primi câte o îndemnizație unică de 2500 de lei, dar și alte facilități, a mai spus șefa de stat. Veteranii apreciază ajutorul acordat de autorități, dar spun că nimic nu-i va face să uite toate greutățile prin care au trecut în acea perioadă și își vor aminti cu durere în suflet de momente tragice și de camarazii lor, care s-au jertfit pe câmpul de luptă.
”Mulți prieteni de-ai mei nu mai sunt în viață, cu părere de rău. Și eu am fost rănit. Îmi pare rău și sper că măcar acum conducerea, doamna Maia Sandu ne-a trage atenția. ”
„Rău era momentul că eu mă ocupam cu logistica și când duceam oamenii morți acasă. Eu nu mă putem uita în ochi la părinți, la copii, la rude.”
„Când s-a început războiul, eu aveam 18 ani și am plecat la război negândindumă. Noi am luptat cu Rusia, adică nu cu separatiștii din Tiraspol, dar cu Rusia, așa că a fost greu. Asta-i amintire tristă. ”
Trist este faptul că istoria se repetă, doar că de această dată tunurile trag în țara vecină, spun veteranii războiului de pe Nistru. Pentru că știu cel mai bine ce înseamnă să-ți pierzi apropiații pe câmpul de luptă, ei se roagă pentru pace. Totuși, în caz de nevoie, ei mai spun că ar fi gata să ia din nou arma în mână și să apere acest pământ.
„Dacă noi am fi putut trage niște concluzii, după evenimentele din anii 89 - 92 și altele, cred că nu am fi ajuns la situația în care se află acum Ucraina.”
„Ne dorim pace, să nu vină rusul asupra noastră, că vedeți ce se face în țară. Dar dacă va fi nevoie ne vom ridica iar cu armele în mână.”
Astăzi, se împlinesc 30 de ani de la izbucnirea Războiului de pe Nistru. Luptele au început în noaptea de 1 spre 2 martie 1992, pe ambele maluri ale bătrânului fluviu. Gardiştii şi cazacii înarmați cu automate au blocat podurile peste Nistru în direcţia localităţilor Vadul lui Vodă, Lunga şi barajul Hidrocentralei de la Dubăsari. Au limitat trecerea transportului pe podurile din orașele Bender, Rîbniţa și spre orașul Camenca. Cel puțin 300 de combatanți moldoveni au murit, iar alţi aproape 400 au fost răniți în urma acelui conflict, care a durat câteva luni. Acordul de încetare a focului a fost semnat pe 21 iulie 1992 de către Republica Moldova și Federația Rusă.
